Sfaturi de la babele de pe strada pentru imbracatul bebelusului

"-Vai, doamna, nu i-ati pus caciula pe cap?!"
"- Nu ii e frig fara geaca?!"
" - Il trage curentul, puneti-i caciula!'
"- Ai plecat cu copilul fara papuci?"
"- Maria, fie vant, fie ploaie, tot fara papuci esti!"
" - Acum in octombrie o tineti fara caciula?!"

De cate ori ies afara cu Maria, intalnesc cel putin o persoana care imi sugereaza sa o mai imbrac ca poate ii e frig. Ba caciula, ba papucii, ba geaca....de fiecare data se gaseste ceva.
Sunt de parere ca fiecare mama stie si simte cum sa-l imbrace pe cel mic.
Noi am ales spentru Maria haine similare cu ale noastre: daca ies in rochie afara, atunci sigur nu-i e nici ei frig in rochie, daca imi pun un polar pe mine, atunci ii dau si ei, daca imi iau geaca...doar nu o las pe ea doar in polar.
Cu toate astea, de fiecare data am primit remarci ca tinem copilul prea dezbracat.
In toiul verii, la temperaturi de 38-40 de grade, o tineam doar in body. Nici asa nu era bine pentru unii....

Nu-mi pasa de ceea ce zic ceilalti, dar ma deranjeaza la culme cand aud sfaturile babelor care parca nu au altceva de facut. Fiecare sa-si vada de viata lui si daca cer sfaturi, atunci sa le dea.
Oricine trece pe langa noi, se crede apt sa sugereze cate ceva. Stiu ca nu e cu rea intentie, dar mai lasati in seama noastra deciziile.
Suntem oameni maturi, am crescut mari, suntem educati si stim sa alegem si pentru copilul nostru tot ce-i mai bun.

Primul piși la oliță

Ieri (29 Oct) a fost o zi importantă pentru Maria și pentru noi ca părinți.

Ne-am trezit de dimineață, ne-am "viermuit" prin pat în stilul nostru caracteristic și la un moment dat m-am gândit să o pun pe oliță pe Maria.

Cu copilul in brațe, am mers la baie, am luat olița, jos cu pampersul de la fund și....Și parcă Maria deja știa ce trebuie să facă odată ce a ajuns cu fundul pe ea.

Oficial am făcut primul pipi la oliță!!!

Poate e banal pentru unii, însă pentru un pitic de 7 luni și 1 săptămână este fantastic.

Așa că suntem foarte fericiți și vom fi perseverenți în utilizarea oliței.

Ne dorim să ajungem să renunțăm la pampersi din mai multe motive:
- nu-i fain să stai cu fundul acoperit și să cari greutate în plus după tine - la greutatea de 9kg câteva grame în plus conteaza
- e mai simplu și ușor să folosim olița - la asta va trebui să ajungem în viitorul apropiat așa că ne acomodam de acum
- banii dați pe pampersi i-am putea folosi în alte scopuri destinate tot Mariei - sunt aprox 2 pachete mari pe lună ceea ce înseamnă vreo 150 ron - nu-i fantastic de mult, dar putem face altele (spre ex: cursuri de înot, etc)

Maria la 5 luni

Acum 2 zile Maria a făcut 5 luni. Mă uimeşte cu fiecare zi care trece. Mă minunez în fiecare moment de cât de mult a evoluat. Fiecare zi este unică în felul ei, în fiecare zi descoperim ceva nou.

Astăzi am rămas uimită să văd că de pe burtică reuşeşte să se ridice în fund sprijintă de mâini.

Dacă la început toată lumea îmi spunea că timpul va trece repede, acum constat si eu cât este de adevărat.

Mă uit la ea şi ....mă uit....mă minunez...mă bucur!

În spital a doua zi de la naştere

În maternitate

Acasă la 5 luni 

5 luni + somn de voie

La mulţi ani, Maria, iubita mea dragă!

La mulţi ani, Maria draga noastră!

Ador florile de floarea-soarelui, dar pe tine te iubesc din tot sufletul, piticot!

În loc de "Bună dimineaţa"

Este ora 6 dimineaţa. Soarele încă nu şi-a împrăştiat razele în cameră. Lângă patul cel mare este un patuţ cu o mogâldeaţă care doarme.

Aseară te-ai pus la somn târziu. Ai stat la poveşti cu soţul tău, aţi făcut planuri pentru viitor, ai strâns haine de prin casă, ai făcut mâncare, spălat vase sau ai citit o carte. Azi-noapte te-ai trezit cel puţin o dată să-ţi alăptezi copilul.

Dimineaţa te surprinde din nou.

Dormi profund sau poate chiar visezi...eşti relaxată. Atmosfera în cameră e placută, răcoarea dimineţii îşi spune cuvântul în sfârşit şi în apartamentul încins, aşa că te poţi odihni foarte bine.

Mogâldeaţa începe să se mişte. O auzi şi speri să se liniştească. Îţi este somn....Ai vrea să mai dormi.

Pfhuuu....S-a liniştit. Aţipeşti din nou.

Mogâldeaţa intră în acţiune iarăşi. Se întoarce cu capul într-o parte, apoi în cealaltă parte, îşi suge degeţelul...parcă nici o poziţie nu-i mai place.
Te uiţi la ceas. Este ora 6. S-ar putea să-i fie foame, dar au mai fost şi alte dimineţi când dormea până la 7.
Speri din nou să se liniştească.

Te întorci şi te uiţi la ea. O vezi prin plasa de la pătuţ. S-a liniştit.....pentru câteva minute doar.

Te ridici uşor din pat cu ochii pe jumătate închişi.
O iei din pătuţ şi o aşezi la sân să mănânce. Şi ea are ochii închişi.
Te simte, ştie că este în siguranţă şi deschide ochişorii. Îi închide la loc, îi este somn.
Îi deschide din nou. Tu în continuare îţi ţii ochii semideschişi, o priveşti printre gene.

Ea te vede, din ce în ce mai bine, te focalizează cu privirea naturală şi odihnită de dimineaţă.
Te uiţi la ea, ea la tine. Te despart 30-40cm de faţa ei drăgălaşă.
O săruţi uşor pe frunte.
Se uită la tine şi îţi zâmbeşte....Zâmbet pur şi inocent de copil.
Este multumită că e lângă tine. Nu vrea să mănânce. Doar te priveşte....te studiază...atent....şi-ţi zâmbeşte.

Mai devreme îţi era somn....acum nu mai ştii ce este somnul...te uiţi la minunăţia din faţa ta şi profiţi de momentul ăsta unic.

Zâmbetul de copil.....unic şi de nedescris în cuvinte....

Cum altfel îti poţi începe ziua mai frumos dacă nu cu zâmbetul propriului tău copil?!

Cuntu - prima iesire cu Maria

De 2 weekend-uri ne gandim sa iesim la munte, dar celelalte planuri ne-au determinat sa amanam momentul pentru sfarsitul de saptamana 20-21 Aprilie.

Locatia aleasa a fost Cuntu din mai multe motive:
1. vremea se anunta excelenta de drumetie, iar altitudinea la Cuntu este numai buna sa o introducem si pe Maria in lumea munteluui
2. traseul este usor pentru reinceperea miscarii si aici ma refer la mine
3. sus este zapada suficienta pentru Razvi sa se poata da cu schiurile cateva ture
4. la Cuntu este chiar Calin de serviciu

Asa ca dimineata, dupa somnul de frumusete, inccepem sa ne facem bagajele.
Pentru noi e simplu, stim deja ce ne trebuie cu noi, iar pentru Maria e la fel de simplu: multi pampersi, haine de schimb si mancarea, care este deja inclusa:)

Pornim de la Lugoj destul de tarziu, in jur de 12, insa nu ne facem griji, avem timp suficient.
Ne oprim in Caransebes, unde ne facem plinul cu mere pentru noi si pentru Calin, si in jur de ora 14 suntem in Jigoria.

Pana aici Maria s-a prezentat excelent, a dormit, a studiat masina si bineinteles a mancat. De obicei Maria doarme sau mananca, iar cand sta treaza e foarte atenta la ceea ce o inconjoara, atat cat poate percepe ea. 
"Transportul" ei am ales sa-l facem in wrap, dat fiind faptul ca asa am plimbat-o pana acum si stim ca e ok si pentru noi si pentru ea.

Lasam masina si la intrarea in padure ne intampina primele semne de primavara: ghiocei si branduse.

    Fiecare cu "echipamentul" lui:)

Ne amintim de excursia noastra de anul trecut cand am pornit din Jigoria pana la Herculane, in care drumul nostru a fost presarat de covoare de branduse. Pana atunci nu vazusem atatea si atatea branduse la un loc.

In jurului orei 15.15 suntem la Cuntu. Pe Calin il gasim bucurandu-se de noua lui "jucarie" - o biticla speciala:)

Cum ajungem, cei mici se intind in pat ca drumul a fost greu, iar cei mari pleaca sa profite de ziua minunata de schi in Tarcu.

Pe Maria o scoatem sa doarma afara unde sunt 12 grade, soare si abia daca adie vantul.
In curand i se face foame, incepe sa caraie in stilul caracteristic tragico-dramatic,insa nu vrem sa pierdem razele soarelui, asa ca ramanem si ne hranim afara.
Odata ce golul din stomacelul ei a fost umplut, trece inapoi la somn.

Seara, sarim peste rutina baii, mancam din nou si...iar la somn.
Maria s-a comportat foarte bine pe parcursul noptii: a avut acelasi ritual ca acasa, ba chiar a dormit mai bine si mai mult decat de obicei.

Duminica, facem o plimbare pana mai sus de Cuntu, admiram peisajul, profitam de soare si de zapada, dupa care  pornim spre masina.

Excursia noastra, prima in 3, a fost una reusita, pentru noi este o obisnuinta sa mergem la Cuntu, insa pentru Maria a fost doar inceputul unei frumoase calatorii in lumea muntelui.

Asteptam cu nerbdare urmatoarele iesiri cu pitica noastra!

Un nou membru in familie?

Era o zi superba de vara, soare, cald, inceputul lunii iulie....asa cum este de obicei in vestul tarii.

Eram cu gandul la nunta ce urma sa vina, la urmatoarele excursii programate, la maratonul Apuseni care tocmai trecuse si la care nu m-am simtit tocmai in largul meu, insa puneam totul pe seama oboselii acumulate din ultima perioada.

Cu toate astea, aveam dubii cu privire la evolutia mea precum ceasul elvetian care luna de luna nu intarzia sa apara, asa ca pentru a exclude orice urma de indoiala am facut o programare la doctor.
Asteptam ziua cea mare cu nerabdare, mai ales ca toate testele facute pana atunci erau invalide.

In sfarsit, the big day ....ne-am imbarcat amandoi in masina si am plecat la Timisoara la doctor.
Ajunsi acolo, nerabdarea era din ce in ce mai mare, mai ales ca era coada (PS: nici la policlinicile private nu se respecta timing-ul).
Dupa ce am asteptat vreo 45 de minute, a venit randul meu.

Feedback-ul a fost clar: "nu ne putem pronunta; daca este vreo sarcina, atunci ea va fi vizibila dupa aproximativ 4-6 saptamani. Va recomand sa reveniti la control la finalul lunii". Asa ca am facut cale-intoarsa usor dezamagiti de raspunsul medicului, dar cu speranta in suflet ca daca este vreo mogaldeata mica atunci isi va face aparitia la urmatoarea intalnire cu medicul.

Am intrat din nou in valtoarea job-ului, asa ca timpul a trecut repede si am ajuns din noua in ziua cea mare a controlului. De aceasta data, emotiile erau si mai mari avand in vedere ca urma decizia finala: e sau nu e?!:)
Eram amandoi precum 2 copii neastamparati in asteptare....din nou dupa aproape 60 de minute a venit randul meu.

Am intrat in cabinet, a urmat o scurta discutie cu medicul, dupa care a venit...CONFIRMAREA!
"- Da, este vizibila o sarcina, este bine pozitionata, nu este risc sa fie extrauterina, insa va recomand sa fiti precauta in primele 3 luni. In general, se pot intampla  lucruri neprevazute in perioada asta."

Oau!!! S-a confirmat! Am iesit din cabinet cu un zambet mare pe fata, iar Razvi uitandu-se la mine a inteles perfect: este un bebelus, bebelusul nostru:) yuppyyyy!!!!!

Simteam o imensa bucurie in suflet, dar totodata aveam si multe semne de intrebare: Voi putea eu sa fac asta pana la capat? Va fi un copil sanatos? Cum le vom zice parintilor? Ce voi face cu job-ul? Excursiile noastre? Viata noastra cum se va schimba?

Dupa ce am iesit din cladirea policlinicii, am decis ca merita sa sarbatorim vestea cea mare, asa ca ne gandeam ce pofte avem: ceva dulce? hmmm...parca ne e foame...chinezesc? hm.....n-am mai mancat de mult o saorma....zis si facut....am mers si am sarbatorit cu o saorma vestea cea mare.
Intre timp, bucuria si euforia era din ce in ce mai mare, asa ca am zis sa incepem sa-i anuntam pe cei dragi.
Primii au fost parintii, care dupa parerea noastra la telefon au fost socati, cu toate ca au incercat sa mascheze, apoi prietenii apropiati noua si uite asa....s-a facut seara dand telefoane si povestind amandoi cum va fi viata noastra cu un bebe.

Avand confirmarea din partea medicului ne-am decis sa anuntam si la job planurile personale ce urmau sa se intample pentru noi. Job-ul pe care il aveam era excelent, ma regaseasm in ceea va faceam zi de zi, imi placea, era plin de provocari si planuri...asa ca vestea asta ma facea sa ma simt vinovata, ca si cum as trada pe cineva, parca as vrea sa fug. Mai mult cu coada intre picioare am mers la superiorul meu caruia i-am povestit marile intamplari.
Ca de obicei, a fost mai simplu decat ma gandeam. Reactia a fost una normala, cu felicitari si cu sfaturi de viata.

Au trecut de atunci mai bine de 7 luni, burtica e din ce in ca mai mare si in orice moment asteptam ca micuta noastra sa apara.
Au fost luni frumoase, in care viata noastra s-a desfasurat normal, am urmat aceleasi obiceiuri pe care le aveam si anterior.

Asa ca.....bebele este o minunata sursa de energie! Profitati!