Blog-ul s-a mutat!

Începând de astăzi, blog-ul este pe noua adresă:
http://www.andreeaarsene.ro/2016/06/17/bun-venit-in-casa-noua/

Multumesc,
Andreea

Tura in Piatra Craiului (vf Ascuțit)

Bucuria sta in lucrurile mărunte, făcute cu drag si plăcere. Asa e si la noi, ceea ce facem cu drag, facem ușor. Ceea ce ne face fericiti nu e tot timpul usor, dar finalul e frumos.
Ei, pentru ca se apropie Retezat Skyrace, ne-am propus sa facem o ieșire in natura doar noi doi,  in care sa câștigam multa altitudine, adică sa urcam mult si apoi sa si coboram la fel de mult, cam despre asta va fi vorba si la Retezat Skyrace.

Sâmbăta a fost o zi cu multe chestiuni administrative de rezolvat pe lista noastră, asa ca ne-a mai rămas jumătate de zi duminica, cealaltă jumătate fiind pe drum de la Zarnesti la Lugoj.
Am decis ca mergem pana la vf Ascuțit si in funcție de timpul pe care il mai avem, mergem pe creasta pana la vf Turnu sau coboram mai devreme spre cabana Curmătura.

Maria si copilul ei (video)

Maria are si ea copilul ei, adică pe Vacuti. Cand eu il adorm pe Ioan, si ea îsi adoarme copilul. Cand eu le pregătesc mâncarea si ea nu e prea înfometată, ii pregătește si ea pentru Vacuti. Cand ne îmbrăcăm sa ieșim afara, o îmbracă si ea pe Vacuti. Practic, Vacuti aceasta este copilul ei, pe care o ia peste tot, o da pe tobogan, o arunca in trambulina, o da pe leagăn, o bagă cu capul in nisip, ii cânta, dansează cu ea, doarme cu ea, face baie cu ea.....cam tot ce face o implica si pe Vacuti.

Ecomarathon 2016

La Ecomarathon e frumos de fiecare data. Prima mea participare a fost in 2012 la proba de maraton, in 2013 am fost însărcinată cu Maria, de fapt abia o nascusem. In 2014 am alergat la cros. In 2015 eram in brate cu Ioan la 6 zile de la nașterea lui si-i încurajam pe participanți la Cheile Gradistei in Fundata. Anul acesta am alergat, la anu'... Vine bebe3?😊 Who knows?!

Ecomarathon 2016 sau maratonul celor 4 anotimpuri sau cum sa alergi prin ploaie 3h si sa-ți clănțăne dinții in gura sau cum sa renunți la km33 sau cum să te bucuri cu adevărat pentru partenerul tau care a terminat cursa!

La start, noi 2 printre sutele de oameni

Papuci încărcați de aventură 

Ioan la 1 an

Astazi este ziua micului Ioan, este prima lui aniversare, 1 an!
Omulețul nostru blând si cald si pupacios si calm si iubitor are deja 1 an. Zic deja pentru ca timpul parca a zburat.

Azi, la 1 an,  Ioan ne uimește cu felul lui de a fi, cu bunătatea pe care o percepem si cu starea de liniște. Deseori am spus ca Ioan e balsamul sufletului meu si asa cred. Ne-a ales pe noi, familia lui, sa ne învețe despre bunătate si despre iubire.

Amintiri de Pasti din copilarie

Pentru mine sărbătorile reprezintă un prilej de a se aduna familia la un loc. Cele mai frumoase momente sunt acelea cand suntem impreuna, cand ne împărtășim gânduri, planuri, cand ne bucurăm unii de alții. Înaintând in viața, încep sa dispară oamenii dragi, se duc spre o lume mai buna sau îsi stabilesc alte priorități si nu mai sunt alături, de aceea e important sa ne bucurăm de fiecare clipa, fiecare sărbătoare, fiecare an asa cum e. Următorul s-ar putea sa fie diferit, nu putem defini acest curând "diferit", poate mai bine, poate vom fi mai mulți sau mai putini.

Maine are loc sărbătoarea pascala si asta ma duce cu gândul la anii din copilărie, mai exact pe la vreo 10-12 ani.
Eram in fata blocului o gasca faina de copii, ne jucam cu mingea, ne jucam țiglele, baseball, elastic, țara-țara vrem ostași, ascunselea....de toate. Eram aceeași mai mereu, fete si băieți la un loc, apropiați de vârsta.

Prima vizita la stomatolog cu Maria (3 ani)

Eu sunt obsedată de dinti, mai exact de o dantura frumoasa, curată si perfecta. Multa vreme am considerat ca dinții mei nu sunt frumoși, imi era jena sa zâmbesc cu toata gura. Parțial era doar o bariera mentală, dar in spate se ascundeau si multe experiențe neplăcute la dentisti care m-au determinat sa nu vorbesc prea mult despre asta. Imi aduc aminte si acum clasa a 2-a cand am fost la doctorița Petric si mi-a scos nervul "pe viu" (adica fara anestezie, spray) de la o măsea fara ca măcar sa-i pese ca efectiv ma luptam acolo pe scaun de durere. Nu, ea era preocupata sa ma țină mama bine sa-si termine treaba si sa plec.

Multa vreme dupa experiența aceasta nu am mai trecut pragul dentistului. Si asta nu pentru ca nu as fi avut nevoie, ci pentru ca imi era teama, frica, simțeam frustrare, neputința.
Momentele acelea au trecut, mi-am corectat micile imperfecțiuni, mi-am reparat ce era de reparat si am cosmetizat acolo unde era necesar.

Ei, având in minte experiențele mele neplăcute, mi-am dorit pentru Maria altceva.

Aler Gand la padure - Resita Trail (25km)

Duminica a fost Aler Gând la pădure, un eveniment organizat de Resita Trail. Fiind asa aproape de Lugoj, nu am ratat ocazia de a fi acolo cu mic cu mare.
La 8 am plecat din Lugoj cu Ioan, Paul si Alex, iar din VVD le -am luat pe Ralu, Bobo si Maria. Eram ca in excursie😊Mașina plină de adulti si copii, carucior, trotineta, rucsaci, fructe...aveam de toate pentru toti.

Campioana noastra dupa Cursa copiilor

Gradina noastra - proiect educativ I (video)

Eu am crescut la bloc, aproape de munți și dealuri, de lanuri de grâu și straturi de cartofi. Nu am avut curte unde sa cresc găini, gâște sau alte orătănii, nu am avut grădină în care să ne punem de-ale gurii. O vreme le-am avut de la bunici, dar nu m-am implicat in săpat, semănat. Eu eram acolo doar la partea de cules a roadelor sau la degustat.

Așa că, ne-am gândit ce-ar fi dacă am face o grădină mică, în care să punem câteva legume? Ar fi interesant și pentru noi, dar mai ales pentru copii. De la gând la fapte a fost doar un mic pas, sâmbătă am acționat împreună cu Ioan și Maria.

Semimaraton Brasov

Sâmbăta a fost Semimaratonul Brașovului, cu vreme superba, traseu excelent, atmosfera foarte faina.
Mi-am dorit mult sa ajung la competiția aceasta, in fiecare an din ultimii 5 de cand se tine concursul. In 3 ani m-am si înscris, am plătit taxa si de fiecare data intervenea câte ceva. In primul an, dupa ce am făcut toate demersurile necesare înscrierii, am aflat ca avem un workshop la lucru, așadar a picat participarea mea. In anul următor am făcut cistita in dimineata concursului, asa ca din nou am zis pas.   Anul trecut eram însărcinată in 8 luni cu Ioan, am fost doar spectator, încurajându-i pe participanți.

Anul acesta am zis ca nu-mi mai sta nimic in cale, deși in ultimele zile ma tot gândeam oare ce mai intervine pana la concurs. Dar totul a fost in regula, deși înscrierea a fost cu peripeții, pana la urma mi s-a validat participarea.

Povești de adormit...părinții

De ziua ei, Maria a primit o carte recomandată pentru a fi citită înainte de somn, o carte care liniștește copilul și care conține mecanise psihologice de inducere a somnului.  E frumoasă, simplă, spune povestea unui iepuraș și a familiei lui. Este o carte avizată de psihologi și terapeuți, testată de părinți și cu rezultate bune.

Ceea ce mi-a plăcut și mai mult este prezența instrucțiunilor despre cum să fie citită. Are spații unde cititorul completează cu numele copilului, deci devine personalizată, are paragrafe care vor fi accentuate sau care se vor citi rar, încet, cu voce joasă.

După ce zilele trecute am răsfoit-o, azi am prins momentul și am zis să o citim. Ioan dormea, Maria nu era chiar la ora de somn, dar am zis că merită să exersăm.

Importanta comunicarii in relatia cu propriul copil (Academia Mamicilor)

Aseară am participat la conferința organizată de Academia Mămicilor din Timișoara care a avut tema "Importanța comunicării în relație cu propriul copil", susținută de dna psih. Laura Jacan.

Am citit mult despre comunicare, am studiat în facultate, am aplicat și am învățat la job, apoi am studiat crizele de furie și ce e în spatele lor și, cu toate astea, am aflat multe noțiuni interesante. Ca de fiecare dată, timpul petrecut acolo este un câștig pentru mine și pentru copiii mei.

Atașez, mai jos, notițele mele preluate în timpul conferinței, ele sunt disponibile și pe site-ul Academiei Mămicilor.

Sursa foto: copilul.ro

Primăvara, bine ai venit!

Îmi place primăvara și o aștept în fiecare an cu tot ce aduce ea: natura care prinde culoare, cu aer cald, cu miresme proaspete, cu ghețuri care se topesc si fac apele învolburate si cascadele spectaculoase, cu haine lejere pe noi, cu energie, cu mult soare, cu zile lungi si nopți scurte.

Primăvara ma inspira, ma umple de energia de a sta si mai mult afara cu copiii, de dorința de a cutreiera munții, de a alerga, de a face planuri de vacanța. Abia aștept nopțile la cort cu amândoi copiii, diminețile cu roua proaspăta cand ne afundăm picioarele in iarba grasa.

Program de mama cu copii mici

De mai bine de o luna am descoperit un program care ma împlinește din multe puncte de vedere.
Ca părinte, ca mama care sta cu copiii ei 24h, dar si cu ajutor la nevoie, am simțit ca timpul nu e suficient. Timpul pentru mine si cu mine. Peste zi, copiii ma vroiau aproape, nu puteam citi, nu-mi putea face task-urile din proiecte, mergeam peste tot cu ei acolo unde aveam treaba si era si este ok, dar pana la un punct. Sunt anumite activități pentru care am nevoie de liniște, de concentrare, sa nu ma întrerupă vreun prunc, vreun chiot, sa nu tragă de pantalonii mei nimeni.

Paradisul copiilor

Zilele astea traiesc intr-un paradis al copiilor. Totul functioneaza atat de perfect si de normal, incat ma intreb ce am facut deosebit in perioada aceasta. Poate ca s-au sedimentat ultimele luni de informatie, poate ca s-au obisnuit copiii unul cu celalalt, poate eu vad totul cu o alta privire, dar cert este ca sunt extraordinari in tot ceea ce fac.

Cuntu (Muntii Tarcu) 27-28 Feb

Din excursia aceasta m-am intors cu energie multa, relaxata si am descoperit ce bine se adapteaza copiii la viata si pasiunile noastre.

Bebelusul meu e cel mai fericit - Dr. Harvey Karp

Cand am aflat ca sunt însărcinată cu Maria, m-a cuprins un mix de sentimente. Pe de o parte erau fericirea si entuziasmul, pentru ca o sâmânța mică se făcea mare in interiorul meu si, pe de alta parte, erau teama si îngrijorarea cu privire la reușită mea in rolul de mama.

Începusem sa discut cu mame din jurul meu, sa citesc pe bloguri, site-uri specializate de pe internet, dar parca lipsea ceva. Fiecare își spunea propria situație prin care a trecut cu copiii, dar ma gândeam ca e posibil ca la mine sa nu meargă. Îmi doream un sfat si o părere avizata, de către specialiști, la fiecare întrebare pe care o aveam.
Așa am început sa caut cărți care dezbăteau diverse teme, in funcție de îngrijorările mele.

Cartea despre care vreau sa scriu azi mi-a recomandat-o Alina Nicorici, mama a doua băieți minunați. Cartea se numește "Bebelușul meu e cel mai fericit", scrisă de Dr. Harvey Karp.

In Munții Tarcu pe schiuri de tura

Weekend-ul ce a trecut ne gândeam sa mergem in Șureanu, sa schiem. Am sunat sa ne rezervam cazarea (asta se întâmpla joi), dar nu era nimic disponibil. Apoi am zis ca mergem la Vidra doar sâmbăta, schiem de dimineata pana seara si revenim acasă. Uitându-ne pe camere si pe prognoza meteo si pe stratul de zapada disponibil, ne-am gândit ca va fi aglomerație, asa ca a picat si varianta asta. Au mai fost alte variante:Straja (putina zapada), Poiana Mărului cu urcare pe culmea Nedeii, Tarcu-Caleanu (trebuia sa plecam devreme).

Am ales sa mergem cu schiurile de tura la Cuntu si de acolo pe vârful Tarcu. L-am sunat pe Călin, ne-a dat câteva noutăți legate de vreme si zapada si am pornit. Plecarea din Lugoj a fost pe la 10.30, după ce am lăsat copiii la părinții lui Razvan.

Pe schiuri de tura la cabana Postavaru

De doi ani nu am mai pus schiurile in picioare. Sezonul trecut am fost însărcinată cu Ioan si am făcut pauza. Si tot de doi ani am rămas si fără clăparii de tura, i-am dat pentru ca nu ma simțeam bine in ei, după fiecare tura aveam cel puțin un călcâi bandajat.

Știind ca venim la Zărnești si e zapada, asa ca am luat si schiurile cu noi. Am căutat sâmbăta sa închiriez clăpari de tura, însă la punctele de închirieri nu au echipament de ski de tura. Stiam ca in Zărnești Alexandra si Rareș au de vânzare clăpari si schiuri, le-am scris, dar nu răspundea nimeni.

Sâmbăta am fost in Poiana Brasov, in aglomerație, stat la cozi cu zecile de minute pentru a prinde un loc in gondola...o nebunie.  Am ales sa urc pe jos, deși erau foarte mulți schiori pe pârtii.
Duminica am zis ca voi urca din nou pe jos si Răzvi pe schiuri, bem un ceai cald, eu alerg la vale, el se da pe schiuri si gata plimbarea.

Dar cand îți dorești ceva cu adevărat, atunci tot universul lucrează la îndeplinirea dorinței.

La sănius cu copiii

Fiind la părinții mei la Zărnești, am profitat sa ieșim la zăpada. Si unde altundeva, dacă nu in Sughina, acolo unde mergeam si eu cand eram copil.

Am echipat copiii potrivit pentru zăpada, am luat sania, părinții mei si am pornit.

Maria a fost grijulie si protectivă cu Ioan, tinandu-l in brate pana am ajuns.

Nu te supăra frate!

Maria a primit de Crăciun jocul "Nu te supăra frate" si pana astăzi nu l-am desfăcut. A stat sub brad, apoi sus pe bicicleta, apoi pe mobila, pana ieri cand am decis sa fac ordine in jocuri.

I-am povestit Mariei că și eu am avut jocul când eram mică și ce mult îmi plăcea sa ma joc "Nu te supăra frate". Dar eu nu am avut frați, asa cum il are pe Ioan. Eu ma jucam cu Vasi sau cu Pavel și ei nu avea chef de fiecare data sa se joace cu mine.

Și-am început atunci sa-i prezint din tolba mare de avantaje avându-l pe Ioan frate.

Dimineți de poveste

De vreo câțiva ani, mai exact de aproximativ 3, tânjesc după o noapte lunga, în care sa simt ca dorm suficient, ca atunci cand ma trezesc o sa-mi doresc sa sar din pat si sa nu mai lenevesc încă 5 minute, ca nu îmi da nimeni deșteptarea, ca ma afund între perne si îmi ascund fata de lumina zilei.

Cred ca mai am de așteptat încă vreo 2-3ani pana sa am parte de tot ce am scris mai sus. Dar pana atunci, ma delectez cu dimineți frumoase, de poveste.

Timpule, nu-mi fura clipele!

După Revelion, înainte de a pleca spre Lugoj, am trecut pe la Mamaia, bunica din partea mamei. Nu se simțea prea bine, era răcita si avea o durere de sold după ce a căzut pe gheata. M-a răscolit sa o văd așa si mi-a reamintit de multe legate de ea, dar despre asta scriu data viitoare.

La plecare, in timp ce-mi luam haina pe mine, văd o poza, care sta acolo de multă vreme, doar ca de data aceasta am privit-o dintr-o alta perspectiva.

Unde era Ioan?!

Azi discutam cu Maria în timp ce trebăluiam amândouă prin bucătărie, ea fiind ajutorul meu.
- Măi, Mari, când erai tu așa mică cum e Ioan, mama s-a întors la lucru. Tu rămâneai cu Geno, până veneam eu. Si Geno iti dadea sa mananci, apoi venea si Ralu la tine si apoi venea mama.
- Și Dundu (adică Ioan - așa îi mai zicem noi) unde era?
- Păi, atunci el nu era. Erai numai tu copilul nostru.
- Da, el unde era, mama?
- El nu era, puiule.
- Da', unde era? (pe un ton apasat)
- Pe el încă nu-l născuse mama. El era un îngeraș care aștepta să vină alături de noi.
- Și cum a apărut el?

(Acum e acum...ta..na.na.na.. - melodia aia de la pantera roz. :))

- Mama și tata s-au iubit așa mult încât din iubirea lor ai apărut tu, Mari. Apoi tot din iubirea asta mare a apărut și Dundu.
- Aha, am înțeles.
- Mai, ții tu minte când mama avea burtica mare și acolo era Ioan bebe mic?
- Da, mama, știu.

Deocamdată a rămas așa, asta a fost discuția, dar am realizat 2 chestiuni:
- Mi-am dat seama în acest moment că ea nu conștientizează că a fost o perioadă în care ea era unicul copil și apoi a apărut și Ioan.
- Este necesar să-mi fac "temele" pentru corpul omenesc și cum apărem pe lume. După cum o știu pe Maria va relua subiectul cât de curând.

Copiii si senzorii

Eu cred ca cei mici ai mei s-au născut cu senzori la pachet. Si nu vorbesc despre senzorii naturali pe care este necesar sa-i avem pentru a putea trece cât mai ușor prin viața, nu vorbesc despre simțuri, ci de un alt tip de senzori. Acei senzori pe care cred ca fiecare mama i-a depistat la copilul/copiii ei.
La ce ma refer?!



Si pe Maria si pe Ioan i-am purtat si încă il port pe Ioan in sisteme ergonomice de purtat bebelușul. A fost o varianta comoda, care îmi permitea sa am mâinile libere, eram mobila ușor, puteam intra unde doream, copilul era in siguranța la pieptul mamei, la caldura. Deseori se întâmpla sa adoarmă in wrap sau in Boba si , dacă eram in casa, ii puneam in pătuț. Ei bine, aici se activa senzorul. Desfăceam cataramele la Boba, ii tineam lipiți de mine,ma înclinam sa-i pun in pătuț, ii așezam lin, tineam mâna pe ei pana ce își găseau poziția, se așezau comod si încercam sa ies din camera. Si atunci...Zbang...senzorul in acțiune, copilul in fund plângând...Ia-o de la capăt, Andreea!

Un al doilea senzor l-am descoperit în mașina. De cand a venit si Ioan pe lume, am întâmpinat dificultăți cu somnul de prânz al Mariei. In casa nu vroia sa adoarmă decât dacă stăteam si eu cu ea in pat. Nu se nimerea de fiecare data ca la ora ei de somn de prânz sa doarmă si cel mic, așa ca uneori îmi era imposibil sa ma așez cu ea si sa putem crea atmosfera necesară somnului. Dar am observat ca dacă ii pun in mașina pe amândoi si ne plimbam, atunci e liniște si pace si somn. Așa ca aplic cu succes metoda asta, ușoară si silențioasă si pentru mine si pentru ei. Dar stai....Pardon, adică sa nu stai! Dacă m-am oprit la semafor, la calea ferată, intr-o parcare sa mai scriu sau sa citesc, atunci s-a dus somnul. Unul din ei se trezește sigur! Maria începe sa plângă si ma întreaba: "dar, de ce am oprit aici? Eu vreau sa dorm!"
Motorul nu-l opresc, așa ca la drum/somn din nou.


Încă un senzor aparte este prezent la Ioan. Cand sta in brațe la cineva si acea persoana dorește sa se așeze pe scaun, senzorul se activează...:) si atunci sus, la plimbare.

Tot Ioan, dacă aude cum se desface un ambalaj imediat salivează. Copilul asta este un mâncăcios si la fiecare cutie, punga, la sticla de apa, e deja cu buzele deschise.

Senzorii ăștia sunt cei mai prezenți in viața noastră zi de zi.

1 Ianuarie Piatra Craiului

Trecerea dintre ani ne-a găsit la Zărnești. Ne-am gândit ceva timp unde să mergem, ce să facem de revelion, cu cine, dar în final am decis să mergem spre centrul țării.

Profitând de faptul că putem lăsa copiii pentru câteva ore cu părinții mei, am plecat pe 1 Ianuarie într-o tură doar eu și Răzvi. Deși inițial am zis ca mergem sa bem un ceai la cabana Curmătura, ne-am recalculat puterile si energia si in Poiana Zănoaga am decis sa mergem pana pe Piatra Mică (1816m), adică la Cruce.