La Cabana Curmatura

Zărnești, sâmbătă, ploaie măruntă, zi cu activități administrative.
Plecăm în Brașov, rezolvăm ce ne-am propus, trecem prin piață, ne cumpărăm fructe, luăm suc bun de la Livezile Dobrinoiu (100% natural și de aici de la noi) și revenim în Zărnești.

Între timp ploaia s-a oprit, dar plafonul de nori e jos, pare că ne cuprinde și pe noi imediat.
Cu toate astea, ne decidem să mergem până la cabana Curmătura. Mă gândesc la o ciorbă de fasole, la ceaiul de acolo și la prăjitura cu mere.

MPC Flying on the rocks

Vineri seara la ora la ora 19.30, la Casa de Cultură din Zărnești a fost o prezentare despre Maraton Piatra Craiului, despre alergare, despre suport, comunitate și voluntariat numită MPC Flying on the rocks.
Prezentarea aceasta a avut loc în mai multe orașe din țară, caravana călătorind prin România de acum 2 luni. Vineri a fost rândul zărneștenilor să ia parte la filmul acesta.

De ce îmi iau copiii cu mine peste tot?

În timp ce mergeam cu copiii spre peșteră, o doamnă trecea pe lângă noi și vorbea suficient de încet (sau de tare) încât să o aud și eu.
"-Uită-te și tu la asta! Doamne ferește, pentru că nu are cu cine să-și lase copiii îi cară cu ea aici la peșteră."

M-a deranjat remarca ei. Primul instinct a fost să mă întorc și să-i spun câteva vorbe, dar m-am răzgândit. Ioan dormea în marsupiu și Maria era de mâna mea, riscam să-i deranjez pe ei dacă îi spuneam doamnei tot ce simțeam.

Apoi m-am tot gândit la asta. Și poate că sunt mulți care gândesc ca ea de fiecare dată când mă văd cu un copil atârnat de mine și altul de mână.
Chiar așa, oare de ce îi iau după mine de fiecare dată?

2BE și Semenic

Un weekend în familie este întotdeauna cea mai bună variantă de petrecere a timpului liber. Și când la asta se adaugă și varianta de mișcare, cunoaștere și relaționare, atunci totul e perfect.

Despre grădiniță

Au trecut câteva zile de când toți copiii au început grădinița sau școala. La noi, sau mai corect la Maria, cuvântul grădiniță îi umple ochii de lacrimi, se adună în jurul meu, mă strânge de picioare și își dă drumul la plâns.

Ciucasx3 - Semimaraton

Șiiii....a fost Ciucaș, weekend-ul care tocmai a trecut, mai exact sâmbătă 12 Septembrie.

Am plecat din Lugoj târziu, la ora 18, cu mic cu mare, adică Răzvi, Ralu, eu, Maria (2 ani și 5 luni) și Ioan (4 luni). Mașina era plină și de oameni și de bagaje.

Sa traiti voi bunici, strabunici, matusi, verisoare, unchi...

Deseori mă gândesc cât de bine e să ai ajutor cu copiii.

Suntem niște fericiți că avem oameni dragi în jurul nostru care ne iubesc copiii, îi mai ia din brațele noastre uneori, ne aduc mâncare caldă, ne invită la masă, ne primesc cu brațele deschise de fiecare dată, acceptă să vină cu noi prin toate locurile, dorm la cort chiar dacă o fac prima dată în viața lor, urcă pe munți deși anterior nu au făcut asta, ne cară copiii în sistemele speciale deși au probleme cu spatele, uită de ale lor și se dedică Mariei și lui Ioan...

Ciucas X3 vin la tine!

Dragă Ciucaș, abia aștept să te revăd!

4 luni în 4

Acum 4 luni te purtam, erai in burta mea mare. Parca eram un balon ce se rostogolea.

A 4-a zi de la naștere